Cum a fost modificată legea vaccinării pe drumul dintre Ministerul Sănătății, Guvern și Senat

• Părintele care refuză repetat să-și vaccineze copilul va fi acuzat de „neglijare medicală” • Conform Legii 272/2004, în cazurile de neglijare medicală intervine Protecția Copilului  • Școlile au obligația să facă informări cu privire la vaccinare și părinților, nu doar copiilor • Persoanele majore trebuie să se prezinte la consilierea despre vaccinurile stabilite în CALENDARUL NAȚIONAL AL ADULTULUI

La 31 iulie a.c., Ministerul Sănătății publica pe pagina oficială de internet „forma finală a proiectului de lege privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România”.

La 9 august 2017, Guvernul anunța că a adoptat Proiectul de Lege privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România. Propunerea legislativă a fost înscrisă la Biroul Permanent al Senatului în data de 21 august 2017. 

Ȋn acest răstimp de trei săptămâni, de la publicarea pe site-ul Ministerului Sănătății și până când a ajuns la Senat, proiectul de lege a suferit câteva modificări, despre care Guvernul n-a mai simțit nevoia să informeze populația. 

Mai întâi, a fost schimbată titulatura, nu mai e „legea privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România”, ci „legea privind vaccinarea persoanelor din România”. 

Mai departe, la art.1, alineatul 2, care prevedea că „prin prezenta lege se garantează și se promovează interesul și dreptul copilului de a i se administra toate măsurile profilactice prevăzute în prezenta lege, în vederea obținerii beneficiilor maxime privind starea de sănătate” a fost înlocuit cu formularea: „prezenta lege garantează și promovează dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge și stabilește implementarea măsurilor profilactice necesare”.

Alineatul 1 al art. 7 din vechea formă a proiectului prevedea că „Statul român, prin Ministerul Sănătății, finanțează și organizează activitatea de vaccinare în România”. Ȋn noua formă (art.8), finanțatorii vaccinării sunt, pe lângă Ministerul Sănătății, și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, dar și ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie. 

Când va fi părintele acuzat de „neglijare medicală”

Art.10 care definește, în forma proiectului publicată de Ministerul Sănătății, termenii și noțiunile folosite în proiect, a devenit articolul 2. Definiția de la lit.f) 

 

s-a schimbat în varianta depusă la Senat, cu

 

Iar definiția „responsabilității părintelui în asigurarea stării de sănătate a copilului”, de la lit.k)

 

a fost eliminată, însă în proiectul depus la Senat a apărut lit.r), care definește „neglijarea medicală”.  

 

„Neglijarea medicală” apare și în Legea 272/2004 privind protecția drepturilor copilului, la „Secțiunea 3 – Protecția copilului împotriva abuzului sau neglijenței”, art. 94, alin.(2): „Prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilități, care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului și poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educațională, neglijarea emoțională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare”.

Prin Legea 272/2004, în cazul în care cineva reclamă o situație de neglijare medicală a unui copil, asistenții sociali pot interveni pentru a institui măsuri de protecție.  

De altfel, la art. 40, lit. l) din proiectul de lege privind vaccinarea se precizează că, printre multe alte atribuții, Comisiile județene de vaccinare „sesizează Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu privire la existența unei suspiciuni de neglijare medicală sau încălcare a drepturilor copilului de către părinți sau reprezentanți legali ai copilului, în cazul minorului care împlinește 18 luni de la înscrierea într-o colectivitate și nu a început sau a întrerupt schema privind vaccinurile obligatorii în conformitate cu prevederile literei f)”.

Varianta nouă a proiectului de lege adaugă, la art.66, o nouă atribuție Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului: „e) să verifice și să soluționeze sesizările primite conform prevederilor art.40 lit.l) privind posibila neglijare medicală a copilului”.

Angajatorii își vaccinează personalul pe cheltuiala lor

La același articol 10 din proiectul de lege depus la Senat, la lit. o) art.2, vaccinul nu mai este definit ca fiind un medicament, ci un „medicament imunologic”.

La art.12 a apărut și alin. (2) 

Art.34 din vechea formă a proiectului de lege

 

a fost înlocuit astfel:

 

A rămas însă, la art.42, lit q), printre alte atribuții, și aceea conform căreia Ministerul Sănătății „elaborează anual și multianual graficul de procurare a necesarului de vaccinuri și consumabile pentru administrarea acestora; achiziția acestora se face cu prioritate față de alte achiziții publice.”

Dar din art.46 a dispărut alin.(2), care prevedea că, „prin excepție de la Legea 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, procedura de achiziție a vaccinurilor pentru situații epidemiologice speciale se elaborează de către Ministerul Sănătății și aprobă prin hotărâre a Guvernului”.

Din art.35, care prevede că „angajatorii, persoane fizice sau juridice, suportă, din bugetul propriu, costurile pentru vaccinurile și administrarea acestora personalului propriu care, prin natura profesiei sau a formării pe care o urmează, este expus la riscul de infectare sau poate reprezenta o sursă de infecție, care ar putea pune în pericol sănătatea publică, ori a cărui vaccinare, potrivit legii este obligatorie” a fost eliminat alin. (2) conform căruia „cheltuielile făcute de către angajatori cu achiziția vaccinurilor și administrarea lor se scad din impozitul datorat bugetului de stat pentru activitatea desfășurată în anul în care a fost efectuat vaccinul”.

Părinții trebuie să vină la cabinet cu copilul, pentru informarea privind vaccinurile obligatorii

La art.56 din proiectul de lege publicat de Ministerul Sănătății

 

a fost adăugat, în varianta de proiect trimisă la Senat, și alin. (2)

 

Tot pe drumul spre Senat, din formularea „Personalul medico-sanitar și farmaceutic cu drept de liberă practică, indiferent de specialitate, are obligația să nu furnizeze informații eronate, nedovedite științific, tendențioase legate de vaccinuri și activitatea de vaccinare” (art.59), cuvântul „tendențioase” a fost înlocuit cu „părtinitoare”.

Conform noii variante a proiectului de lege, „unitățile de învățământ precum și alte instituții în care sunt colectivități de copii” vor avea obligația „să efectueze informarea cu privire la vaccinare” nu doar copiilor, ci și părinților (art.62, lit.a). „Informarea se va efectua cu implicarea cadrelor medicale din unitățile de învățământ sau din direcțiile de sănătate publică în cadrul unor activități curriculare și extracurriculare, în cadrul unor discipline din planul de învățământ care permit abordarea acestui subiect: biologie, anatomie, cultură civică, educație pentru sănătate, dirigenție.”

Art.68, referitor la obligațiile părinților și, respectiv, ale celorlalte persoane responsabile de creșterea și educarea copilului, a fost și el modicat prin adăugarea unei noi îndatoriri: 

 

Cei care au operat modificarea nu explică și de ce, pentru o simplă informare a părintelui, acesta trebuie „să asigure” și „prezentarea copilului la medicul de familie/furnizorul de servicii medicale de vaccinare”. Va fi copilul convins de pledoaria medicului și se va tăvăli pe jos, dacă părintele spune că nu vrea să-i dea vaccin? Va fi discursul cadrelor medicale atât de convingător, încât chiar și cei mai refractari dintre părinți vor spune : „vaccinați-l acum, vă implor!, n-are rost să respectăm calendarul de imunizare...”?    

La articolul 70 din proiectul de lege depus la Senat apare formularea „Calendarul național al adultului” (n.r. – de Vaccinare), noțiune neexplicitată. Ȋn vechea formă a proiectului de lege, art.70 prevedea că:

 

Pe drumul spre Senat, a dispărut precizarea „eligibile pentru vaccinare” și a apărut motivarea prezentării obligatorii: „pentru tipurile de vaccinuri stabilite în Calendarul național al adultului”.

Această expresie mai apare și la art.14, li.b), unde se spune că „Sunt recomandate vaccinările stabilite prin Calendarul Național de Vaccinare al adultului”. 

Neprezentarea persoanei adulte în vederea consilierii pentru vaccinare nu se pedepsește însă cu niciun fel de amendă, conform Capitolului „Sancțiuni” din proiectul de lege.

Ce s-a modificat în cazul sancțiunilor

Ȋn cazul părinților care refuză vaccinarea copiilor lor, proiectul de lege publicat de Ministerul Sănătății prevedea o dublă sancționare a acestora, iar formularea textului de lege era ambiguă.

Pe drumul spre Senat, în Capitolul „Sancțiuni” din proiectul de lege au apărut următoarele modificări:

- părinții care NU asigură prezentarea copilului la medicul de familie/furnizorul de servicii medicale de vaccinare pentru informarea privind vaccinurile obligatorii, precum și cei care, nevaccinându-și copilul deloc sau incomplet, NU se prezintă la Comisia de Vaccinare, atunci când sunt convocați, vor fi sancționați cu avertisment, doar la prima abatere;

- la a doua convocare neonorată, părinții pot fi sancționați cu o amendă cuprinsă între 1.000 și 2.500 de lei;

- amenda poate fi cuprinsă între 5.000 și 10.000 de lei, pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de art.68, lit a), b) și c), „la prima și următoarele constatări ale contravenției, în cazul în care s-au aplicat măsurile prevăzute la art.40, lit. e) și f).” 

Art.68 prevede obligația părintelui de a merge împreună cu copilul la medicul de familie pentru informarea privind vaccinările obligatorii, de a prezenta copilul la medic pentru realizarea vaccinărilor complete și de a compărea în fața Comisiei de Vaccinare, atunci când copilul nu e vaccinat deloc sau complet.  

Ce prevede art.40, lit. e) și f)? Comisiile de vaccinare „iau în evidență copilul nevaccinat, consiliază cel puțin o dată la 3 luni părinții sau ceilalți reprezentanți legali ai minorilor care trebuie vaccinați, până la acceptarea planului de recuperare” și „stabilesc un plan de recuperare pentru antigenele obligatorii posibil a fi administrate în conformitate cu vârsta și monitorizează cazul până la administrarea tuturor vaccinurilor corespunzătoare vârstei”.

Prin urmare, dacă „s-au aplicat măsurile prevăzute la art.40, lit. e) și f)”, așa cum condiționează legea, înseamnă că acea Comisie i-a consiliat cel puțin o dată la 3 luni pe părinți, deci, prin urmare, ei au fost acolo și nu pot fi sancționat pentru că n-ar fi respectat art.68, lit.c).   

Și, dacă „măsurile s-au aplicat”, iar Comisia a monitorizat cazul „până la administrarea tuturor vaccinurilor corespunzătoare vârstei”, înseamnă că părintele s-a prezentat cu copilul și la medicul de familie, deci a respectat și art.68, lit.b).

Iar dacă acea Comisie de Vaccinare i-a făcut instruirea necesară despre vaccinuri, prezentarea la medicul de familie, obligatoriu cu copilul în brațe, doar pentru a primi aceeași informare devine practic, din ridicolă, inutilă, așa că nu poți susține că nu s-ar fi respectat art.68, lit. a).

Există vreo situație reală în care ar putea fi aplicată amenda cuprinsă între 5.000 și 10.000 de lei, „la prima și următoarele constatări ale contravenției”, „în cazul în care s-au aplicat măsurile prevăzute la art.40, lit. e) și f)”? Situația poate fi creată, atunci când Comisii de Vaccinare își îndeplinesc obligațiile doar parțial sau doar pe hârtie.

Dr. Gindrovel Dumitra,  coordonator - Grupul de Vaccinologie Societatea Națională de Medicina Familiei (SNMF), a explicat celor de la News.ro cum vor fi sancționați părinții. „În cazul  în care va semna acel formular de refuz (nr. – al vaccinării copilului), atunci medicul de familie este obligat să informeze Comisia județeană. În acel moment părintele va intra tot într-un circuit de informare. Comisia județeană va cita acel părinte cu o cadență de o dată la trei luni (n.r. – în lege scrie „consiliază”, nu „citează”). Obligația părintelui, prin lege, este să se prezinte la informare. Părintele va fi amendat doar dacă nu se prezintă la informare. Dacă vine la informare, nu primește amendă. Apoi, amenda este progresivă. Adică dacă nu s-a prezentat la prima informare, va primi avertisment. Dacă refuză și a doua informare, primește o amendă între 1000 și 2500 de lei, care va fi aplicată la aceste valori  și la următoarele absențe, adică nu mai crește”, spune dr. Gindrovel Dumitra.

Ea spune că amenda cea mare, cuprinsă între 5000 și 10.000 de lei, o vor primi părinții care refuză vaccinarea după ce copilul intră în colectivitate. Ȋnsă legea nu prevede explicit acest lucru.

Normele metodologice de aplicare a legii vaccinări ar putea aduce toate lămuririle necesare. Și în ceea ce privește „neglijarea medicală” a copilului nevaccinat, dar și despre Calendarul Național de Vaccinare al Adultului sau despre condițiile exacte în care pot fi aplicate sancțiunile.   

Dacă Parlamentul o adoptă, prezenta „lege privind vaccinarea persoanelor din România” va intră în vigoare de la 1 ianuarie 2018. Dar normele de aplicare a ei vor fi gata abia „în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii”... 

Sursa: Active News, articol scris de Adriana Oprea-Popescu