Anti-vaccinuri obligatorii, viață sănătoasă

<<Buna! Ma numesc Roxana si sunt mama unui baietel de 11 luni. Locuiesc in Spania cu sotul si bebelusul meu . Vreau sa fac cunoscuta povestea mea in legatura cu vaccinurile. Cand s-a nascut bebe, i s-au facut vitamina K si vaccinul antihepatic B. Bun.... Pana aici totul bine. La doua luni am mers sa-i facem vaccinul hexavalent. Facut! Apoi a inceput infernul... Imediat dupa vaccinare a inceput sa-i curga nasucul si sa tuseasca. Am zis: o fi vreo raceala, ceva... N-am facut nimic si nici nu i-am dat altceva decat ca i-am facut spalaturi nazale cu ser fiziologic. In doua zile era si mai rau, abia putea respira. Am mers la urgenta. Medicul l-a consultat, i s-a dat tratament si i s-a pus masca de oxigen. Avea 2 luni si jumatate...micut. S-a nascut cu 2,480 kg si a avut 46 de cm lungime. Va inchipuiti cat a putut sa planga saracul cu masca pe fata... Sa nu mai spun ca eu eram furioasa pentru ca nu stiam cum a putut sa raceasca in halul asta, eu fiind foarte atenta cu el s

Cea mai mare intrebare pe care o are este: de ce i s-a intamplat asta ei? [22/04/2016] Am doua fiice adolescente: una de 15 si alta de 13 ani. Acum doi ani fiica mea cea mare a facut vaccinul HPV. Ea a avut stari de oboseala si dureri de cap, dar m-am gandit ca este din cauza ca a inceput de curand scoala generala si din cauza schimbarilor prin care trec adolescentele. Nu am stat pe ganduri cand am ales sa ii fac vaccinul fiicei mele. Pana acum. Fiica mea cea mica este o persoana agitata, fericita, sociabila, distractiva, energetica, constiincioasa, un copil grijuliu. Ea iubeste muzica, arta, sa iasa afara cu rolele, sa se joace fotbal, baseball si sa se plimbe. Recent, ea a vrut sa se duca la sala de fitness din apropiere impreuna cu prietenele ei. Urmeaza sa mearga in prima excursie cu scoala. Ea este foarte incantata, dar totul s-a schimbat in ultimile doua luni. A avut primul vaccin in luna noiembrie a anului trecut. Agitatia fetei mele a disparut. N

Viata lui Ian Eu si Scott am decis ca este timpul sa impartasim cu totii povestea vietii fiului nostru. Din pacate, putini dintre membrii familiilor noastre si prietenii nostri au avut sansa sa cunoasca “raza noastra de soare”. Speram ca povestea lui sa va emotioneze macar un pic. Este dificil de descris copilul tau in cateva cuvinte, insa eu si Scott l-am descris ca: “luptator”, “rezistent” si “rabdator”. In cele 47 de zile de viata Ian a indurat mai mult decat altii intr-o viata. Sufletul sau a fost, putin spus, minunat. Nu a vrut sa renunte. Recent am luat masa cu una din terapeutele lui Ian care il masa zilnic, pentru a nu face edeme. Chris l-a descris pe Ian ca fiind un "suflet dulce si cald". Ni se spunea incontinuu de catre personalul medical de la Spitalul de Copii ca Ian a sfidat orice prognostic si nu le venea sa creada ca se poate lupta atat. Ian s-a luptat mai tare ca orice om de pe care l-am intalnit pana acum. A mostenit asta de la taticul lui. Acum este in Ra

Mituri traduse de pe www.nbci.ca (The Newman Breastfeeding Clinic & Institute) 1. Medicii știu multe despre alăptare. FALS! (Physicians know a lot about breastfeeding. Not true!) Evident, există și excepții. Totuși, foarte puțini medici pregătiți în America de Nord sau vestul Europei învață câte ceva despre alăptat în școală. Chiar mai puțini învață despre aspectele practice legate de consilierea și ajutarea mamelor în inițierea și continuarea alăptării. După terminarea școlii, marea majoritate a informațiilor primite de medici despre hrănirea bebelușilor vin de la reprezentanții companiilor producătoare de lapte praf sau din reclame. 2. Alăptatul in public e indecent. FALS! (Breastfeeding in public is not decent. Not true!) Umilirea și agresarea mamelor care alăptează nu e decentă. Femeile care încearcă să facă tot ce e mai bine pentru copiii lor nu ar trebui să fie forțate de toanele sau intoleranța altor oameni să stea acasă sau să își alăpteze copiii în toalete publice. Ce

Pentru viitoare mamici si cele la inceput de drum: nu va lasati pacalite de capcana laptelui praf. O femeie are 2 sani. O mama are 20 de sani daca e nevoie. O greseala frecvent intalnita intre proaspetele mame care nu au primit ajutor informat in ceea ce priveste alaptarea este aceea de a crede ca odata ce bebe a supt din primul san si apoi din al doilea, dar inca plange si pare ca nu s-a saturat, nu mai este lapte in sani. Si mamele cred asta mai ales daca a avut loc o oarecare senzatie de „golire” a sanilor, deci inseamna ca nu mai e lapte. Ca urmare introduc „completarea”. Care vine, bineinteles cu biberonul. Si cred ca trebuie sa astepte inca 2-3 ore pana se umplu sanii ca sa aiba ce sa primeasca bebe. Rezulta o escaladare a problemelor. Adica biberonul cu lapte praf va duce exact la scaderea lactatiei mamei, la perturbarea reflexului de supt corect de la san si la sabotarea fluxului laptelui din san, ca sa enumeram cateva. Ce trebuie sa stie o mama: 1. P

Sursa articol: RFI Autor: Ioana Haşu Continuăm seria dedicată abuzurilor din maternităţile româneşti şi informării mamelor cu privire la drepturile lor. Invitată e Irina Popescu, moaşă şi preşedinta Asociaţiei pentru Naştere Naturală şi Alăptare. Pentru că multe femei care au scris pe adresa emisiunii reclamă lipsa de informare sau informaţiile incomplete/eronate pe care le-au primit în timpul sarcinii (chiar de la unele cadre medicale), am invitat-o pe Irina Popescu să ne prezintă miturile legate de naştere. Sunt poveşti mincinoase pe care multe femei le cred, pe care unii medici le promovează: Moaşa e o asistentă din maternitate - FALS Moaşa nu e femeia care a auzit şi ea câte ceva despre naştere şi stă pe lângă medic la naştere, ci este un cadru medical care a absolvit o secţie specială a Facultăţii de Medicină şi are o licenţă în domeniu. Moaşa de ultimă generaţie (noţiune reglementată prin lege) este specialistul competent în sarcină fiziologică, naştere şi post-partu